Satul Budoi este o localitate slovacă, situată la poalele Munţilor Plopişului, în judeţul Bihor, între localităţile Voivozi şi Derna. Era cunoscută prin zăcământ de lignit şi de nisip bituminos, care, începând din anul 1890, era valorificat şi constituia sursă importantă pentru locuri de muncă, până în anii 1995, când minele subterane au fost închise. În prezent funcţionează doar cariera. Cetăţenii Budoiului sunt în cea mai mare parte de naţionalitate slovacă. Aproape toţi sunt de religie romano-catolică. Satul Budoi este printre cele mai vechi localități slovace din România. Primii slovaci au venit pe aceste meleaguri din Slovacia prin anul 1785.
De asemenea, educația are un rol important în păstrarea limbii și în promovarea culturii slovace. Liceul Teoretic ”Jozef Kozáček” din Budoi, comuna Popești este singurul liceu cu predare în limba slovacă maternă din România, în care învață 120 de elevi. Liceul a fost înființat în anul 1997, iar numele Jozef Kozáček are o semnificație istorică și culturală importantă. Jozef Kozáček a trăit în perioada 1807-1877, un important om de cultură și de spiritualitate slovacă care a contribuit la promovarea și dezvoltarea culturală în această zonă. S-a născut în Zvolen, în Slovacia și este înmormântat în Oradea.
Pornind de la moto-ul “Închină-te adânc plugarului, pentru că îți dă pâinea, mai adânc mamei, pentru că îți dă viață și cel mai adânc educatorului, pentru că din ființă umană a modelat omul.“ (J. A. Comenius), în prezent, Liceul din Budoi este o şcoală a şanselor egale pentru toţi, îi pregătește pe elevi pentru o lume în schimbare, formându-le capacităţi, deprinderi şi competenţe care să le permită să-și găsească locul şi menirea socială într-un sistem flexibil şi dinamic. Mândria localităţii Budoi este și rămâne Liceul Teoretic ”Jozef Kozáček”, în care studiază elevii din judeţele Bihor şi Sălaj.
Cel mai bine și-au păstrat identitatea națională locuitorii din localitățile cu populație slovacă compactă. Factorii de regenerare național-culturală sunt reprezentați de biserică și de școală prin care se asigură folosirea limbii materne, nu numai în instituțiile amintite, dar și în viața cotidiană.